Am ascultat zilele astea, fără să vreau, o conversație dintre fetele mele:
Iulia: Abia aștept să vină ziua de luni.
Sonia: De ce?
Iulia: Păi nu-ți dai seama, de luni vom putea vedea o mulțime de filme!
Am căzut brusc pe gânduri și m-am gândit ce înseamnă asta. Inițial am crezut că le-a promis tati cine știe ce fime, dar apoi am înțeles că nu-i vorba de asta. Știți atenționarea aceea de la TV cu mesajul interzis copiilor sub 12 ani? Ei bine, copilele mele au luat-o în serios și nu s-au uitat niciodată la filmele sau emisiunile care conțineau mesajul respectiv. Dar, acum îmi dau seama, ele au așteptat foarte mult acest moment. Da, luni vor fi trecut de pragul celor 12 ani și se vor putea uita la acest gen de programe. 
Am avut noroc de copii ascultători care au luat de bune explicațiile date de noi și care ne-au întrebat de fiecare dată dacă au voie să se uite la un film la care aveau nevoie de acordul părinților. Da, știu, sunt o norocoasă. Dacă ar menține și curățenia cu aceeași pedanță aș fi de-a dreptul răvășită.
N-am avut niciodata probleme cu timpul petrecut de fete la calculator sau în fața televizorului, poate și datorită faptului că stăm la curte si aceasta-i mai mereu plină de tovarășii lor de joacă. Bine, nu mă pot lăuda că le place să citească până-ntr-acolo că mă chinui să le iau cărțile din mâna, dar lucrăm la asta.
Să revenim. Nu consider că filmele îmi pot educa în vreo direcție copiii. Cel mult îi pot face să-și pună întrebări referitoare la anumite lucruri, dar dacă-s pe fază și discutăm despre asta putem trage chiar foloase de pe urma lor. A filmelor.
E drept că unii dintre ei pot împrumuta din comportamentul personajelor preferate, dar și mie îmi plăcea să fiu Zorro, iar soțul meu, copil fiind, a încercat să treaca prin zid ca omul invizibil (dacă sunteți curioși, să știți că nu i-a ieșit, se vede asta și azi într-un colț al frunții). Asta nu înseamnă că nu făceam deosebirea dintre film și realitate (aici vorbesc de mine, nu răspund de soț), știam că actorii nu se rănesc cu adevărat și nici nu sunt așa viteji în realitate. Nu-mi amintesc când le-am explicat asta fetelor mele, dar ele știu și înțeleg chestiile astea.
Este mult mai importantă pentru copil atitudinea familiei asupra violenței de la televizor, decât imaginile în sine. De aceea, este indicat să urmărim împreună cu copiii programele TV și să comentăm alături de ei pe baza imaginilor. Eu am fost uimită de răspunsul fiică-mii, când în timpul vizionării unui film pentru copii, la una din reacțiile mele de genul: Vai, ce ghinion a avut!, copilul Sonia (să fi avut vreo 6 ani pe atunci) mi-a spus relaxată: Mami, ăsta e un film, ea în realitate n-a pățit nimic.
Nu trebuie să ne închidem copilul într-o colivie în care să nu pătrundă decât lucrurile bune. Violența, răutatea, conflictele există și e bine să ne pregătim copiii din punct de vedere emoțional, să înțeleagă cauzele și efectele acestor fenomene. Trebuie să-i vorbim copilului depre faptul că violența din filme este diferită de cea din viața reală. În filme un actor își joacă rolul, nu este rănit, dar un om agresat în viața reală va suferi. Ascunderea unor fenomene de acest gen sau negarea lor în preajma copiilor poate duce la posibilitatea ca, în viitor, un copil să nu știe cum să faca față unei scene de violență, să nu știe la rândul lui că ar putea cauza răul cuiva…
Bine, eu acum va trebui să stau de vorbă cu domnișoarele mele în legătură cu scenele de sex din filmele pe care vor avea voie să le vizioneze de luni (să le spun că nici astea nu-s reale ), nu știu exact cum va decurge conversația, dar după felul în care chicoteau la scenele de acest gen strecurate în filmele la care se uitau și până acum, am încredere că-s mai pregătite decât mine pentru această discuție. Vă țin la current…
Despre Nina
Felicitari,mami Nina,sa traiasca fetele si parintii lor grozavi,altfel nu ati fi avut asa copile reusite. Pragul asta e mai greu de trecut pentru noi decat pentru ei, la noi mai e putin, doua luni aproape pana trecem pragul.La multi ani si toate cele bune! Urari de bine si din partea “echipei” mele.
Multumim @viatanomada!
Salutam si noi echipa dumneavoastra si speram sa trecem, copii si parinti, cu bine peste pragul celor 12 ani.
“La multi ani!” fetelor (nici nu stii cit te invidiez, ca toata viata mi-am dorit gemeni) sa creasca mari si sanatoase, ca frumoase sint si sa va bucurati de ele.
La multi ani! si tie ca mamica.
Iar apropos de filme, mi-am adus aminte de fiimeu cind avea vreo 3 – 4 ani si ne uitam la un film, decent, dar in film moare mamica unui copil…s-a apucat de plins si de strigat sa inchid televizorul ca el nu mai vrea, inchide, inchide…. l-am inchis si i-am explicat atunci chestia ca nu moare nimeni, ca sint actori si e o poveste inventata…..dar tot nu a mai vrut sa ne uitam la filmul acela…
Multumesc frumos!
Acum nici nu-mi pot imagina cum ar fi sa n-o am pe una din ele.
Eu nu mi-am dorit gemeni. Chiar m-au trecut toate transpiratiile cand amauzit ca-s doi.
Cat despre filme, din cate le vad eu asa pe fete, ele vor sa vada filme de groaza. Nu stiu de ce, nu-mi explic, poate pentru ca-i prea plina de bine viata lor.
Si eu la aceeasi varsta eram super pasionata de filme de groaza/carti de groaza. Cred ca asa e varsta, cel putin pt mine si una dintre prietenele cele mai bune
Hmm…tie ti-a trecut? Eu tare as vrea sa le treaca repede asta cu filmele de groaza.
Bine ai venit!
Felicitări pentru așa fete și La Mulți Ani!
@NightOn- Multumim si bine ai venit pe aici!