Ce facem cu hăinuțele rămase mici

Ne-am obișnuit să ne îmbrăcăm micuții frumos, cu gust, cu stil și cât mai modern, de multe ori, nu pentru că așa ar vrea ei, ci mai ales pentru că vrem noi să-i vedem frumoși, bine îmbrăcați și nu mai prejos decât copiii vecinilor sau colegii lor de școală.

Am văzut de multe ori părinți cu haine ponosite și demodate, ținând de mână copilași încălțați cu pantofi Puma sau mai știu eu ce geacă mică de firmă mare. Ideal ar fi să păstram un pic proporțiile și să-i îmbrăcăm pe copii cu haine bune, dar pe care să nu dăm tot venitul familiei. Nu pentru că ai noștri copii n-ar merita tot ce-i mai bun, dar trebuie să ne gândim acum că ei vor aprecia cu adevărat aceste haine abia atunci când și le vor alege singuri.

Pentru că mie îmi plac hăinuțele mici si frumoase din magazine, am tendința ca la fiecare ocazie la care trebuie să iau un cadou pentru un copil (fetelor mele sau altor prieteni de-ai lor) mă îndrept cu precădere spre magazinele de haine, în timp ce copilele cu sotul meu se duc fix la jucării.  Copiii apreciază infinit mai mult o jucărie decât o haină de firmă.

Așadar, le luăm haine frumoase, eventual care să le fie bune doua  trei sezoane și pe care să nu dăm o mică avere.  Am avut niște fustițe de blugi pentru fete, care le-au fost bune de la 3 la 6 ani. Știu, e greu de crezut, dar așa a fost. Iar după asta le-am dat nepoțelelor mele care le poarta și azi. Aici voiam să ajung de fapt. Ce facem cu hăinuțele atunci când copiilor noștri nu le mai vin?

De obicei eu le împart in trei categorii:

• Hăinuțe foarte frumoase și în foarte bună stare (aici intră geci, paltonașe, blugi, treninguri, încălțăminte sport, fustițe, rochițe, sarafane, cămăși etc. )
• Hăinuțe în foarte bună stare ( maieuri, tricouri, dresuri, pijamale, fulare, veste, pulovere etc. )
• Hăinuțe compromise (tricouri pătate, geci agățate, cămăși cu manșetele tocite, dresuri rupte etc.)

Pentru că am două nepoțele mai mici care au nevoie și se bucură de fiecare dată când primesc lucrușoare de la Iulia și de la Sonia, prima categorie merge la ele aproape în totalitate.

A doua categorie merge la copiii familiilor la care trimit împreună cu prietena mea Ioana de câteva ori pe an pachete. Sunt atât de bucuroși copiii ăia când primesc câte ceva de la noi, încât de multe ori rup din prima categorie și le trimit și lor lucrușoare frumoase, frumoase. Ioana le mai cumpăra și haine noi celor care, credem  că nu se potrivesc cu măsurile pe care le avem noi de dat.

Mare parte din a treia categorie este recondiționată, adică, la un tricou pătat iremedabil  aplic un imprimeu frumos și apoi acesta arata aproape mai bine ca la început, la o geacă agățată cos o floare brodată (pe care o găsesc la mercerie) și geaca devine unicat. Cămășii cu manșetele tocite îi tai mânecile și se transformă în cămasă cu mâneca scurtă și tot așa. Unde se poate. Pe restul le pun într-o pungă și le dau la gunoi. Mă doare inima de ele, însă n-am încotro, dacă vreau să fac o faptă bună, nu dau lucruri stricate sau rupte copiilor mai puțin avuți. Nu.

Știu că există părinți care păstrează lucrurile copiilor lor. Pentru ceva. Poate pentru un viitor bebe. Foarte bine! Sfatul meu este să nu le păstrați chiar pe toate. E imposibil ca unui eventual nou născut să nu vă vină sa-i luați o hăinuță nouă. Una azi, alta mâine, prâslea va avea oricum mai mult decât îi este necesar. Păstrați doar ce vă place foarte mult și credeți că îi va fi pe plac și viitorului copil. În rest, nu cred în faza cu “păstrez hăinuțele să learăt copiluli când va fi mare”.  Să fim seriosi, viitorul adolescent va fi stânjenit și nu-și va admira niciodată babețica sau dresurile din primii ani.